Ciudate imagini am văzut, alaltăieri seară, la toate emisiunile de ştiri! Oameni importanţi din România, sau cei mai importanţi, stăteau în transă şi îl ascultau pe Tony Blair, vorbindu-le.

Nu am schimbat imediat canalul dorind să îmi explic ce cauză are "nirvana" asta. În primul rând, o mare parte dintre cei care se extaziau în sală au cunoştinţe de limba engleză sumare şi nu au putut beneficia decât de traducerea discursului. Dar s-au comportat ospitalier entuziasmându-se. Altfel, Tony Blair, în sufletul lui, cel puţin în reîncarnarea asta, nu pare să aibe prea multe legături cu poporul român. Fregatele, BAE Systems, combinatul siderurgic SIDEX Galaţi ar putea fi câteva subiecte care l-au legat de noi. Dar presa engleză le-a tratat cu răutatea-i caracteristică şi partea frumoasă a acestor poveşti a rămas umbrită de nişte sume mari de bani. Atunci unii au numit aceşti bani "mită", alţii "donaţii" către Partidul Laburist. Timpul a trecut şi faptele au fost îngropate în uitare.

Între timp Tony Blair a devenit unul dintre cei mai bine plătiţi oratori din lume. Alături de nume precum Bill Clinton, Al Gore sau Mihail Gorbaciov. Fostul prim-ministru britanic îşi vinde bine şi amintirile din perioada mandatului său, scriind despre războaiele din Irak şi Afganistan, dar şi despre relaţia strânsă cu fostul preşedinte american Bill Clinton. Editura care i-a publicat memoriile i-a plătit 7 milioane de dolari. Cu nici trei ani în urmă, o companie filipineză a achitat 616.000 de dolari pentru două discursuri private de câte o jumătate de oră. Asta înseamnă că fostul premier Tony Blair a câştigat peste 10.000 de dolari pe minut. Acestea sunt informaţiile la zi, cele mai accesibile despre ex-premierul britanic. Ele nasc o întrebare firească. Cine l-o fi plătit la noi? După toate uzanţele este imposibil să fi rămas un rest de bani de pe urma vechilor poveşti c