Cel puţin aiuritoare afirmaţia făcută de dl. Relu Fenechiu în ziua în care a fost condamnat la închisoare că singurul reproş major pe care are a şi-l face e că nu a tratat cu destulă seriozitate procesul în urma căruia ar urma să petreacă viitorii 5 ani din viaţă la închisoare.

E cum nu se poate mai evident că fostului ministru al Transporturilor şi mare sponsor al campaniilor electorale ale PNL conturile bancare mereu în creştere şi tot mai asiguratoare de funcţii în ierarhia partidului, ba chiar şi în aceea a Statului, dar şi de solidarităţi politice purulente, i-au întărit convingerea că totul e o “afacere” şi că justiţia însăşi înseamnă o parte din aceasta. Că balanţa justiţiei e nici mai mult nici mai puţin decât o balanţă de plăţi ce poate fi reechilibrată, influenţată ca la bursă printr-o cumpărare masivă şi intempestivă de acţiuni. Printr-o operaţiune de virament de natură să-i asigure lui, Relu Fenechiu, scăparea.

În mintea sa de fost bişniţar devenit miliardar, pentru Relu Fenechiu ceea ce i s-a întâmplat acum nu e nimic altceva decât consecinţa faptului că a ‘’neglijat” să semneze o dispoziţie de plată ori să dea un ordin nenumăraţilor săi contabili însărcinaţi cu spălarea banilor. Bani ce i-au îngăduit unui personaj demult cunoscut ca uns cu alifii încă şi mai râncede decât uleiurile din transformatoarele uzate vândute drept aparatură de ultimă oră să se iluzioneze că e plăcut mirositor într-o ţară ce s-a dovedit a fi Burkina Faso nu acum, când dl. Fenechiu e trimis acolo unde îi este locul, ci atunci când respectivului i s-a permis să jure pe Biblie pentru a deveni demnitar de rang înalt. Cu toate că toată lumea ştia că noul ministru nu prezintă minime garanţii de onorabilitate. Şi care ţară se arată se arată a nu fi Burkina Faso acum, în pofida ruşinii de a fi singura din UE în care un ministru în funcţie se pregăteşte pentru un transfer din