Câţiva mari artişti români au avut funcţii de partid în timpul comunismului sau şi-au arătat susţinerea prin articole publicate în presa vremii. Sursa: Arhiva Teatrului Naţional BucureştiSursa: Vlad Stănescu

1 /.

Pe o listă parţială a artiştilor ce au făcut tranziţia între scenă şi presa de propagandă sau direct în faţa microfonului, pe post de cuvântători la vreun congres de cultură şi educaţie socialistă, se găsesc nume grele: Radu Beligan, Dina Cocea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu sau Sică Alexandrescu.

Omul nou a fost modelat nu doar în fabricile, pe şantierele şi pe ogoarele patriei, ci şi în sălile de spectacol. În vârtejul propagandistic condimentat cu imagini ale truditorilor ce lucrează cu spor pentru o nouă recoltă-record, mitinguri în care mii de copii se sincronizau pentru „tatăl patriei“ şi vizite de lucru prezentate cu titlul de filosofie de viaţă, actorii erau „invitaţi“ să împărtăşească poporului noul mod de viaţă.

Pe o listă parţială a artiştilor ce au făcut tranziţia între scenă şi presa de propagandă sau direct în faţa microfonului, pe post de cuvântători la vreun congres de cultură şi educaţie socialistă, se găsesc nume grele: Radu Beligan, Dina Cocea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu sau Sică Alexandrescu. Pentru majoritatea artiştilor, articolele apărute în „Scânteia“, în „România Liberă“ sau în revista „Teatrul“ ori chiar funcţiile deţinute în structurile puterii erau compromisuri făcute sub presiunea regimului.

Reprezentanţii puterii aveau astfel garanţia că actorii stau frumos încolonaţi, alături de ceilalţi „truditori“. Uneori însă artiştii treceau de la tonul moderat al textelor „la kilogram“ la adevărate înfierări ale celor care doreau să intervină în „treburile noastre“, în momente la cheie. Mărturie stau articole de propagandă scrise