Aflat pe drum spre Amsterdam, mă întorc la partida de la Budapesta pentru a repeta, evident, fără plăcere, că “tricolorii” au jucat slab, neașteptat de slab. Cu excepțiile lui Chiricheș și Mutu, poate și a lui Pintilii, au dezamăgit individual, dar și ca ansamblu, iar asta, din păcate, în fața unor adversari modești, pe care într-o zi fastă i-ar fi bătut la pas. Surprinzător, nu ungurii le-au ridicat probleme speciale băieților noștri, cît aceștia și le-au creat singuri! Cu precădere, într-o ordine aleatorie, Goian, Stancu, Grozav și Torje, primii pe lista celor ce parcă își încălțaseră ghetele pe dos!
Tocmai deoarece au egalat în prelungiri, obținînd in extremis un egal norocos, Pițurcă și elevii lui se pot declara mulțumiți de un deznodămînt care-i menține în cursa pentru CM 2014. Chiar încîntați după ce le-a trecut glonțul pe la ureche. Mai departe însă, considerînd că rezultatul e cel care rămîne, nu impresia, acest 2-2 de vineri trebuie luat la țintă, dar și apreciat. Apreciat în ideea că, reușit pe terenul unei contracandidate, egalul de pe “Ferencz Puskas” nu trebuie bagatelizat, privit de sus. Destui vor acuza, nu mă îndoiesc, că asemenea mod de a judeca înseamnă complicitate. Fals, înseamnă doar realism, luciditate, în condițiile în care contează mai puțin, sau deloc, în ce fel o echipă sau alta va ajunge în Brazilia. Important va fi să ajungă, iar pe parcursul către Rio punctul smuls cu șansă pe malul Dunării ar putea să atîrne greu, să valoreze aur. Aspectul respectiv nu trebuie minimalizat cînd analizăm întîlnirea de la Budapesta.
Altminteri, pe lîngă săgețile adresate jucătorilor, absolut explicabile, multe s-au îndreptat și către Pițurcă, socotit inamicul numărul 1! I se reproșează că n-a nimerit formația de start și că, încă mai grav, n-a avut reacție văzîndu-i pe “tricolori” că se chinuiesc. Concret, că a amînat schimbările pînă în minu
