Valeriu Oancea are o poveste de viaţă impresionantă care demonstrează că şi un destin necruţător poate fi înfruntat. Deşi este nevăzător, cunoaşte la perfecţie trei limbi, foloseşte în mod curent computerul. A lucrat 32 de ani ca maseur în medicina sportivă.
Viaţa sa este o continuă luptă cu destinul. A orbit la vârsta de trei ani, din cauza unei meningite care i-a atacat nervul optic. Nu are nicio amintire ca văzător, dar asta nu l-a împiedicat să facă tot ce i-a stat în putinţă pentru a duce o viaţă normală.
În 1977, a absolvit Şcoala specială pentru nevăzători de la Cluj, după care în care în continuare, la Bucureşti, Şcoala postliceală de asistenţi în Balneo-fizioterapie. Din luna august a anului următor, a început să lucreze ca maseur la Medicina sportivă, în fostul Centru de diagnostic şi tratament de pe strada Eroilor.
În cei 32 de ani de carieră ca maseur a pus pe picioare mii de pacienţi. Aceasta este şi cea mai mare mulţumire sufletească a sa : „Un caz special a fost o doamnă cu un accident vascular sever. Era efectiv o legumă. Nu putea să vorbească şi să-şi folosească picioarele. După nenumărate tratamente, femeia a reuşit să se mişte şi să îşi poarte singură de grijă. A fost pentru mine o realizare grozavă. A fost un pariu pe care l-am câştigat”.
Mizează pe alte simţuri
Lipsa vederii nu l-a împiedicat să ducă o viaţă aproape normală. A învăţat să se orienteze singur, folosind la maximum celelalte simţuri. „Noi, nevăzătorii, ne bazăm pe pipăit, auz şi miros. Văzătorii au reprezentare spaţială. Noi trebuie să pipăim din aproape, în aproape. De mare ajutor este şi bastonul”, afirmă interlocutorul nostru.
De foarte multe ori i s-a întâmplat să se lovească pe stradă sau să cadă într-o groapă. „Am căzut de câteva ori. S-a întâmplat să mă lovesc la cap sau să cad din picioare. Am o mare problemă şi cu panourile pub