Foto: DANIEL MIHAILESCU / AFP Chiar în zilele în care în România izbucneau protestele antiprezi­den­ţiale şi antiguvernamentale, a apărut şi raportul social al Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) intitulat „Ce fel de tranziţie vrem? Analiza critică a tranziţiei II”, semnat de profesor doctor Cătălin Zamfir, în care atrage atenţia asupra decredibilizării mişcărilor de protest prin infiltrarea unor elemente violente. Cum istoria se repetă, profesorul Cătălin Zamfir vine şi cu exemple în acest sens.

„Raportul caută să limpezească problemele care se impun cu dramatism în faţa noastră a tuturor: Ce au fost în realitate schimbările de 22 de ani pe care am numit-o tranziţie sau reformă. Cine sunt beneficiarii (...)? Tranziţia, a cărei finalizare este promisă în acest an, este tranziţia pe care cu toţii o vrem?”, se arată în raportul ICCV. „Argumentele pe care le sintetizez aici sunt un gest moral faţă de cei din stradă care riscă să fie prezentaţi complet distorsionat: ei nu protestează visceral împotriva unei austerităţi prezentată ca necesară în chiar acea formă, ci pun în dis­cuţie fundamentele unei construc­ţii sociale dezastruoase.

Ei sunt în realitate intelectualii care, cu înţelepciune, formulează concluziile care decurg din experienţa lor dureroasă. Strada are dreptate cerând o nouă schimbare. Există încă un pericol devenit evident acum: istoria neînţeleasă se repetă. Forma cea mai perversă de a lupta împotriva unei mişcări sociale este să o infiltrezi de violenţă. În istoria noastră recentă s-a întâmplat în trei momente care par a avea o natură comună.

Revoluţia superbă din 17-22 decembrie 1989 a fost murdărită de ceva care a rămas neexplicat: «teroriştii». După ore de euforie colectivă, s-a tras de pretutindeni. Au fost mai mulţi morţi decât la Re­voluţie. Nici acum nu se ştie cine au fost «teroriştii». Nici măcar un «teroris