„Dacă n-ar fi conducta de petrol, ruşii ne-ar lăsa în pace”, spun georgienii. Ei ar renunţa oricând la aurul negru pentru vinul roşu.Am mers la Tbilisi pentru un interviu cu fostul ministru de Externe al URSS, Eduard Şevarnadze. Am găsit o ţară dornică până la disperare să se modernizeze. Când toată lumea vorbeşte despre petrol, georgienii vorbesc despre vin. Curios, într-o ţară străbătută de singura conductă de hidrocarburi care nu se află sub controlul Rusiei: Baku –Tbilisi - Ceyhan.
Acceseaza linkul pentru a vedea un FOTOREPORTAJ din Georgia!
Conducta aduce Georgiei mai puţin de 10 milioane de euro pe an. Şi nici măcar nu-i conferă o poziţie strategică de invidiat. Aduce, în schimb, presiunea constantă a Rusiei.
Orice discuţie cu un georgian ajunge până la urmă la vin. Problema este că, din cauza intereselor petroliere, suferă vinul. Rusia a sistat importurile, dând o lovitură financiară micii republici. Vrând, nevrând, georgienii s-au văzut obligaţi să dezvolte o adevărată geopolitică a vinului.
Firma americană FedEx şi Volga sovietică
S-au orientat spre Turcia, Ucraina, Polonia, Ţările Baltice. Şi ar exporta, probabil, şi în România, dacă ar exista proiectata linie de ferry-boat dintre Constanţa şi Batumi. „Pentru noi, transportul pe Marea Neagră este vital şi portul Constanţa este foarte important. Puteţi găsi în Georgia cel mai apropiat partener din regiune în ce priveşte cultura, mentalităţile şi deschiderea spre business”, spune preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Georgiei, Jemal Inaişvili.
Purtăm discuţia în sediul de oţel şi sticlă al instituţiei, ridicat într-un cartier modest, cu străzi sparte şi blocuri ponosite de tip sovietic. Acestea sunt cele două feţe ale ţării, una orientată spre afaceri şi Occident şi celaltă zbătându-se în
sărăcie.
@