Piesa dramaturgului român Matei Vişniec conţine două drame: cea a războiului şi cea a comunicării.Radu Alexandru Nica a montat „Caii la fereastră“ („Horses at the Window“), de Matei Vişniec, la The Trap Door Theatre din Chicago. După ce a fost prezentat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, spectacolul a ajuns şi la Bucureşti, unde a avut o singură reprezentaţie la Teatrul Naţional.A fost interesant de văzut cum un tânăr regizor român, Radu Alexandru Nica, a ştiut să-i facă pe actorii americani să ofere profunzime şi entertainment din interiorul unui text bizar.

Ca majoritatea creaţiilor sale, şi această piesă a lui Vişniec eludează conformismul şi fuge temporar din realitatea greoaie pe teritorii alunecoase, unde referinţa istorică trece printr-un proces de amestecare cu tragedia personală.

Teoretician şi fantezist al absurdului, Matei Vişniec îşi consolidează reuşita şi cu ajutorul actorilor, al regizorului, şi al spectatorilor, care intră, împreună, în vertijul aberant al războiului, ieşind transfiguraţi de oroarea morţii sau a mutilării, dar şi bulversaţi de apariţia celor care vor să şteargă, senin, tocmai aceste urme.

Trei femei - o mamă, o fiică şi o soţie – îşi conduc cu privirea bărbaţii care pleacă pe front -  fiul, tatăl şi soţul. În scurt timp, un mesager îşi face apariţia, întotdeauna cu veşti foarte proaste, arătând că uneori moartea poate fi mai uşoară pentru cel care o ia în piept decât pentru cel care o primeşte ca pe o informaţie seacă.

Fiul nu a murit eroic, la datorie, ci pentru că a suferit un accident banal, fără să fi tras măcar un glonţ în luptă, tatăl revine în patrie invalid, într-un cărucior cu rotile, iar soţul a avut o moarte la fel de anodină. Căra steagul, în fruntea armatei sale, s-a împiedicat, a căzut şi a fost călcat în picioare tocmai de compatrioţii pe c