Scăderea sumelor alocate pentru investiţii este similară cu o lovitură aplicată direct în plexul economiei.
Vă mai aduceţi aminte de cartea „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi", una dintre cele mai îndrăgite poveşti ale copilăriei? Vă mai aduceţi aminte de acel prichidel din oraşul Florilor, pe numele lui Habarnam, care tot încerca să devină ba muzician, ba poet, ba pilot de curse, ba pictor, dar niciodată nu îi ieşea mai nimic? Nu vi se pare că micuţul din povestea scrisă de Nikolai Nosov seamănă perfect cu premierul nostru care tot încearcă să facă ba una, ba alta, pentru a scoate ţara din criză, dar degeaba?
Uitându-mă pe datele execuţiei bugetare de anul trecut, m-am convins definitiv (de parcă mai era cazul) că Emil Boc se potriveşte perfect cu Habarnam. Mai ţineţi minte câte voia prim-ministrul la începutul anului trecut? Voia investiţii, voia diminuarea cheltuielilor cu bunuri şi servicii, voia antreprenori prosperi şi câte şi mai câte...
Ce i-a ieşit? Haideţi să ne uităm pe evoluţia principalelor categorii de venituri şi cheltuieli bugetare aferente anului trecut: veniturile din impozitul pe profit au scăzut cu 5%, iar cele din impozitul pe venit şi pe salarii s-au diminuat cu 3%. Creşteri au fost înregistrate la încasările din TVA (14,3%), din accize (11,5%) şi din venituri nefiscale (18,5%). La capitolul cheltuieli au fost înregistrate creşteri la bunuri şi servicii (5,2%), dobânzi (20%), iar scăderi au fost consemnate la investiţii (11,7%) şi la cele de personal (8,6%). Per total, deficitul a fost de 6,5%, sub ţinta asumată în acordul cu Fondul Monetar Internaţional. Aparent, Guvernul Boc a performat, dar o privire mai atentă asupra acestor cifre arată cu totul altceva. În primul rând, scăderea sumelor alocate pentru investiţii este similară cu o lovitură aplicată direct în plexul economiei, care i-a tăiat aproape definitiv r