In urma cu vreun an, exprimam o opinie care parea excentrica: leul se va aprecia pana spre 3,10-3,20 unitati pentru un euro, iar la momentul adoptarii monedei europene cursul de schimb va fi sub 3 lei/euro.
Atrageam insa atentia ca aceste previziuni se vor indeplini daca nu apare o criza pe plan international si daca politicile autoritatilor romane raman rezonabile, cum fusesera pana atunci.
Din pacate, cei doi daca s-au dovedit a fi prea tari: piata financiara internationala este inca afectata de criza imprumuturilor subprime din SUA, iar politicile urmate de guvernul roman au derapat sever in ultimele luni, odata cu decizia de majorare a pensiilor dincolo de putirinta economiei. Daca adaugam si efectele secetei din anul 2007, avem intreaga paleta de cauze care explica deprecierea leului din ultimele saptamani. Ceea ce mi se pare cu adevarat ingrijorator este faptul ca guvernul pare sa nu inteleaga nimic in continuare. Daca politicile nu vor fi ajustate de urgenta, ma tem ca economia va fi afectata mult mai mult decat ar justifica o depreciere cu cateva procente a leului, petrecuta pana acum.
Primul lucru de semnalat este ca deprecierea aceasta nu are nimic extraordinar. Cursul mediu din 2006 a fost de 3,5245 lei/euro, adica aproape cat cursul anuntat de BNR pentru 22 noiembrie 2007. Daca tinem seama si de diferentialul de inflatie intre zona euro si tara noastra (de peste 3 puncte procentuale in ultimele 12 luni), constatam ca de fapt leul s-a intarit in termeni reali fata de media cursului din 2006. Emotia este generata de faptul ca aprecierea leului a inceput de demult, din 7 ianuarie 2004 (cursul cel mai slab a fost de 41.438 de lei vechi pentru un euro), iar apoi leul s-a tot apreciat - cu mici fluctuatii zilnice - pana in 2 iulie 2007, cand a atins varful de 3,1112. Este clar ca fiecare din noi considera aprecierea ca un fel de bun castigat
