Proiectul asigurarilor private de sanatate nu reprezinta, in acest moment, decat o tinta falsa. Asa sustine ministrul Sanatatii, angajandu-se sa nu ia nici o masura in domeniu, pana la jumatatea lui Proiectul asigurarilor private de sanatate nu reprezinta, in acest moment, decat o tinta falsa. Asa sustine ministrul Sanatatii, angajandu-se sa nu ia nici o masura in domeniu, pana la jumatatea lui martie. Falsa ori ba, tinta se gaseste in programul de guvernare. Peste tot in lume, asigurarile private sunt vazute, de catre autoritati, ca o solutie pentru atragerea de fonduri in sistem, si ca o alternativa de lux la medicina publica, de catre cei cu bani. Toate bune si frumoase, dar daca proiectul supus dezbaterii publice devine lege, FNI-ul va parea o afacere onorabila, in comparatie cu "sifonarile" de fonduri din banii Asigurarilor de Sanatate. Pur si simplu, ni se propune demolarea Asigurarilor Publice. Legea ar permite firmelor private sa colecteze, pe langa prima de asigurare optionala, si contributia obligatorie, respectiv cele 6,5 procente din salariu platit de catre angajat si a celor 7 procente platite de angajator. Si care-i problema? Firmele de asigurari vor incheia contracte cu spitalele si medicii de familie, platind tratamentul celor care se asigura in privat, asa cum face azi CNAS-ul. Asta pe hartie, pentru ca, in realitate, privatii nu vor plati spitalelor mai nimic, pastrand banii. Solutia e foarte simpla: firmele private de asigurari au dreptul sa-si selecteze clientela. Daca ii aleg doar pe cei sanatosi, tineri si cu bani, riscurile de a folosi (si plati) servicii spitalicesti sunt minime, iar veniturile firmei, maxime. Cu mesaje publicitare gen: "Imbolnaveste-te linistit, Fondul National de Sanatate lucreaza pentru tine!", se estimeaza ca doi-trei asiguratori pot atrage un milion de clienti, din sistemul de stat in cel privat. Si ce te faci ca, la no