Campionul mondial Adrian Diaconu recunoaşte că-i dau lacrimile cînd îl apucă dorul de casă
Peste două săptămîni, Adrian Diaconu, campion mondial la categoria semigrea, versiunea WBC, îşi va apăra centura în faţa italianului Silvio Branco, desemnat challenger oficial al românului. Momentan nu se ştie dacă gala va avea loc în România. De cînd s-a apucat de boxul profesionist, Diaconu locuieşte la Montreal, în Canada, departe de familie, de casă.
- Adrian, care sînt cele mai dificile momente din viaţa unui boxer?
- Pentru mine, e cea în care fac slăbirea.
- Cum ai ordona cuvintele: sănătate, bani, dragoste?
- Pe primul loc este sănătatea, pentru că de ea depind antrenamentele mele, apoi este dragostea familiei, a soţiei mele, iar dacă le am pe astea două vin şi banii.
- Te rogi înainte să intri în ring?
- Nu mă rog chiar atunci, dar merg regulat la biserică să mă rog pentru familie, pentru mine, pentru sănătate.
- Cine te-a îndrumat către box?
- Tatăl meu.
- Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la părinţi?
- Sînt prea multe ca să-mi pot aminti doar unul.
- Dacă nu ai fi făcut box, spre ce domeniu te-ai fi îndreptat?
- Dacă nu aş fi făcut box, nu aş fi existat!
- Cînd a apărut dragostea?
- Prima dată m-am îndrăgostit la 15 ani.
- Adrian Diaconu plînge?
- Cînd sînt departe de familie şi de prieteni şi văd la televizor tot felul de nenorociri. Acestea cumulate cu dorul de casă mă fac să-mi dea lacrimile.
- Ce te înfurie cel mai mult?
- Minciuna şi nepunctualitatea sînt lucrurile care îmi displac cel mai mult.
- Ce te face să zîmbeşti?
- Tot ce e frumos.
- Cum şi unde te vezi peste 10 ani?
- La vatră, antrenor într-o sală de box.
- Care este singurul lucru l
