Discursul ţinut la ceremonia de depunere a jurământului de învestitură ne-a confirmat că Traian Băsescu îşi asumă, pentru al doilea mandat, un obiectiv comparat de domnia-sa cu alte două, care au marcat cei 20 de ani postdecembrişti: aderarea la NATO şi aderarea la Uniunea Europeană. E vorba, ca să-l citez pe domnul preşedinte, de "modernizarea statului român, modernizarea României".
La conferinţa de presă care a urmat participării la Consiliul de iarnă de la Bruxelles, Traian Băsescu nu şi-a ascuns iritarea faţă de felul irespectuos în care jurnaliştii noştri îl abordează pe preşedintele României.
Deşi sunt conştient că remarca mărturiseşte şi un început de autosuficienţă, născută din conştiinţa obţinerii unui al doilea mandat, voi ţine cont de observaţia domnului preşedinte, îmi permit să fac unele observaţii respectuoase la cele afirmate de Traian Băsescu în chestiunea modernizării României:
1) Sunt şi eu de acord că obiectivul de interes naţional al perioadei următoare rămâne modernizarea statului român. Pentru că şi l-a asumat în campanie cu îndrăzneală, în timp ce Mircea Geoană ne-a făgăduit reîntoarcerea la faimoasa linişte iliesciană din anii 1990-1991, l-am votat pe Traian Băsescu şi nu pe Mircea Geoană.
Dacă luni, 20 decembrie 2009, a fost prima zi din mandatul al cărui obiectiv prioritar rămâne modernizarea statului român, atunci Traian Băsescu ne-a dat o dovadă de divorţ între cuvinte şi realitate. Ceremonia de învestitură a conţinut un moment fără nici o legătură cu un stat modern: binecuvântarea din partea Patriarhului Daniel.
Sunt credincios, am respectat şi respect până la virgulă ceremoniile bisericii ortodoxe în materie de viaţă individuală. Nu de mult, înmormântându-mi mama, am traversat fără să crâcnesc lunga, interminabila serie de proceduri impuse de BOR cu acest prilej. M-a ajutat şi
