Cît de mult s-au schimbat relaţiile "la locul de muncă" acum cînd nimeni nu mai primeşte vreo repartiţie după terminarea facultăţii, cînd atmosfera de la serviciu e încordată şi, uneori, ţi-e frică să-ţi mănînci şi sandwich-ul de la ora unu pentru a nu fi acuzat de incapacitate, de pierdere de timp? În aparenţă e un challenge, în care colegul de la biroul de lîngă tine ţi-e principal adversar şi-l provoci la picnicuri duminicale doar pentru a sesiza dacă e cumva în graţiile "celor de sus". Mai funcţionează încă sistemul de pile, unde "omul potrivit, la locul potrivit" are ultimul cuvînt? Obsesia carierei pare împrumutată de "afară", la fel şi metoda cu păşitul pe cadrave. La prima vedere, zîmbete politicoase, cordialitate, măştile "de firmă", petreceri de Crăciun sau de Paşti la care participă şi "şeful", ciocneşte cu tine un pahar de şampanie, îţi mulţumeşte pentru buna colaborare, te ciupeşte afectuos de obraz. Nu mai trebuie să i te adresezi cu "să trăiţi!", nici măcar cu "dumneavoastră", el este Mihai sau Alex sau... şi trebuie să ţi-l apropii, ca prieten. Nicoleta, blondă, cu blugi strîmţi pe un fund mic şi bombat şi cu un look de păpuşă Barbie şi-a început cariera ca amantă a unui redactor-şef de ziar. Deşi vroia să devină fotomodel, iubitul ei i-a băgat cu timpul în cap că are şi "ceva creier şi, mai ales!, stofă de ziaristă". I-a sugerat să facă Facultatea de Jurnalistică, la o universitate particulară. "Mi-a zis că în meseria asta contează mult să arăţi bine şi că am mai multe şanse să devin cunoscută, adică vip, decît ca manechin... dragul de el, cîtă grijă are de mine, ca să mă realizez!". Prin anul doi de facultate, după ce a primit cadou de la amant un laptop, "micuţ şi delicat, aşa ca pentru tine!" pe care să-şi scrie chiar şi-n vacanţă, la cabană, eseurile politice ("Asta-i partea care-mi place cel mai mult... ah!, politica m-a fascinat încă di