Criticul de film Cristi Mărculescu vă recomandă o serie de noi filme, pe care le puteţi vedea în curând la cinematograf. Coco Chanel

Titlul original:  Coco avant Chanel

Gabrielle (Tautou într-o formă actoricească mai degrabă capabilă decât remarcabilă) şi sora sa sunt angajate într-un atelier de croitorie. În timpul liber cântă cântecele stupizele într-un cabaret. Primul Război Mondial tocmai ce s-a terminat şi playboy-ul francez Balsan (Poelvoorde, punctul forte al filmului, impecabil în pielea unui personaj doar aparent vulgar şi nepăsător) pare interesat de temperamentul lui Gabrielle. Relaţia nu promite prea multe şi bogătaşul pleacă din localitate spre conacul propietate personală.

Sora protagonistei se duce după amantul său de rang nobil şi, rămasă singură şi nefericită, Gabrielle se duce după Balsan. Care iniţial o ascunde pe fata sărmană de amicii săi bogaţi, dar ulterior se lasă cucerit de spiritul deloc conform standardului epocii de care Gabreille dă dovadă. Apare în peisaj un alt playboy, de data aceasta englez. Numitul Boy  cu care Gabrielle are o aventură şi de care începe sa se amorezeze. Boy îi finanţează franţuzoaicei un magazin de pălării, Balsan se împacă nu chiar uşor, dar foarte elegant, cu pierderea amantei.

Câteva minute şi 30 de ani mai târziu, are loc o coborâre de scară flancată de oglinzi, efectuată de manechine cu haine Chanel pe ele şi o Gabrielle, ajunsă la vreo 50 de ani le priveşte. Tonul plat al povestirii de până acum este fidel tonului ales de regizoarea Anne Fontaine pentru biografia parţială a marii Coco Chanel. Pentru că numita Gabrielle este Coco şi filmul explică şi de unde vine porecla şi de ce stilul Chanel pune egal între eleganţă şi simplitate.

Poate Coco Chanel merita o abordare mai puţin simplistă (pentru că simplitatea nu este tot timpul sinonimă