Continuam sa publicam analiza facuta, pe baza statisticilor si rapoartelor elaborate de mai multe institutii, asupra defectiunilor la nivelul economiei romanesti care ne creeaza probleme in raport cu exigentele aderarii. Noi semnalam doar disfunctiile mai stanjenitoare, in speranta ca vor fi reparate la timp. Azi, despre transporturi.
Avem o pozitie geografica si geopolitica interesanta si, cand vom deveni frontiera estica a Europei comunitare, ar trebui ca marfurile sa galgaie pe sosea si pe calea ferata, de la est la vest si viceversa. Ar trebui, dar⦠sunt niste stegulete verzi care, nici ele, nu marcheaza suficient o realitate un pic mai trista decat ne place sa afisam. Modernizarea si reabilitarea infrastructurii rutiere, feroviare si navale nu se apropie inca nici pe departe de standardele tehnico-calitative si de siguranta ale celor trei coridoare (IV, VII si IX), care ne intereseaza si la care ar urma sa ne conectam. Doar un sfert din reteaua nationala de transport a fost modernizat si este interoperabil cu infrastructura europeana. Cu cat avem cai de transport mai bune, cu atat mai circulate vor fi. Acum, putem recunoaste ca nu avem motive sa-i injuram pe transportatorii care prefera sa ne ocoleasca.
SITUATIE GRI. Daca lucrurile merg bine, incepand de anul viitor vom intra in concurenta directa cu operatorii europeni. Dupa aderare, se vor liberaliza activitatile pe toate subcomponentele sistemului de transport. La ora asta nu prea suntem in stare sa facem fata concurentei externe.
Spre deosebire de alte domenii, in transporturi, schimbarile in bine sunt destul de anevoioase si de durata. Ca nu e suficient sa dai o lege sau zece legi ca sa-ti rasara autostrazile precum ciupercile.
De ce am ajuns intr-o situatie atat de gri?
Administratiile centrale care s-au succedat s-au ferit ca dracuâ de tamaie sa apuce taurul de coarne si