Mă gândesc la Caradjea, ştiţi despre cine e vorba, ăla cu "Ciuma lui Caradjea". N-a avut omu' nici o vină, nu era defel ciuma lui. El n-a avut niciodată ciumă şi nici n-a adus-o de pe-aiurea la noi în ţară. Nicidecum, Caradjea n-a avut vreo legătură propriu-zisă cu ciuma din anii 1813-1814, care a lovit în plin şi Bucureştiul. S-a-ntâmplat să fie ciumă bubonică în vremea lui şi uite că i-a rămas numele în istorie legat de o epidemie cumplită. În paranteză fie spus, peste secole, nici Briana Caradjea nu are nicio legătură nici măcar cu cuvântul ciumă. Vodă Caradjea mai degrabă ar fi de ţinut minte în legătură cu elaborarea primului cod juridic. În care există incriminarea şi pedeapsa violului, celebre deja prin inspiraţia descrierii: "cine va fi prins cu ştromoiagul învârtoşat"... va fi pedepsit "prin tăierea scârbavnicului mădular". Nu mă pricep la istorie, recunosc cu sinceritate faptul că am lacune mari de tot, da' ştiu că cică pe vremea lui, cam cum se întâmpla în general pe vremea fanarioţilor, fiscalitatea era excesiv de mare. Cum ar spune nea Costel, vecinu' meu "biruri mari, dom'le, ne copleşeşte (nu se ştie cine! ­ n.m) cu dările". Hopaaa! Am ajuns deodată în zilele noastre. Ne bate Dunărea la uşă. Ne-am udat la picioare deja. Unii deja au murit înecaţi. Alţii se tânguie prin noroaie. Alţii se enervează. Iote legătura cu Băsescu. Mă refer la la fiscalitatea copleşitoare care s-a întronat în ţară de pe întâi. Nu la nervi. Că tuturor ne mai sare ţandăra din când în când, aşa-i? Ne pare rău după aia, câteodată mai avem şi bunul-simţ să ne cerem scuze. Deci şi Traian Băsescu, preşedinte-preşedinte da' totuşi e şi el om înainte de toate. S-a răţoit la o femeie, s-a stropşit la alta, ce să-i faci?, şi eu de exemplu m-am ennervat duminică în piaţă pe una care-şi folosea sacoşa ca pe buzdugan. Şi preşedintele de bloc - nu că ar fi mitocan sau lipsit de dicernământ -