Mișcarea sindicală din România este distrusă. De la începutul anului, confederațiile sindicale parcă au dispărut. „E de vină Legea dialogului social, din 2011, care ne-a pulverizat, atât pe noi, cât și pe confederațiile patronale. Niciun contract colectiv de muncă nu s-a mai negociat la nivel teritorial. S-a negociat doar la nivel de unitate”, spune Dumitru Costin, președinte al Blocului Național Sindical. Confederațiile europene își trimit des reprezentanți în România, pentru a constata ce s-a întâmplat și pentru a încerca să împiedice perpetuarea modelului românesc, impus de PDL și aliații săi de guvernare și privit cu interes de mai multe guverne europene, presate de oamenii de afaceri care vor să prospere pe seama restrângerii drepturilor salariaților. „Am devenit un model de rele practici”, adaugă liderul sindical. Modelul de organizare sindicală „1 Mai - Anastase” Principala problemă reclamată de Costin, în legătură cu noua legislație este criteriul de reprezentativitate la negocierea contractelor colective de muncă: 50% plus unu din numărul salariaților să fie membri ai sindicatului respectiv. Sunt județe, precum Gorjul, unde niciun sindicat nu întrunește acest criteriu, iar negocierile la nivel de unitate se face prin intermediul federațiilor la care sunt afiliate. Costin deplânge faptul că s-a putut ajunge aici: „Când am avertizat care sunt consecințele acestei legi, nu am avut reacții – nici la nivelul liderilor de sindicate, dar nici la nivelul membrilor. Acum, tragem ponoasele. Din păcate, ăsta este rezultatul final al faptului că mișcarea sindicală din România a pornit prost, în 1990. În haosul de atunci, a fost acceptat un model de organizare în care baza este pusă pe lideri. În acest model, ceea ce vor membrii de sindicat ajunge greu la urechile liderilor de confederații sindicale, care n-au contact direct cu membrii. Și invers, mesajele noastre nu au