Talentul vine de la Dumnezeu. Şi, dacă meriţi, tot Dumnezeu te ajută să ţi-l împlineşti. Meseria a fost pentru Ştefan Iordache la fel ca şi respiraţia.

Întâlneşti în viaţă oameni care te ajută, dar şi care te împiedică, oameni care te iubesc, dar şi care te urăsc, te invidiază. Mult mai târziu înţelegi că fiecare a avut rolul lui. Ştefan Iordache a avut mulţi prieteni, dar cu adevărat aproape i-au fost puţini. Alexandru Tocilescu şi Dan Piţa fac parte din acei câţiva care au marcat cu plus viaţa marelui actor. "Eu nu ştiu când ne-am cunoscut, sincer nu-mi aduc aminte", spune Alexandru Tocilescu. "Ne-am trezit într-o bună zi că ne ştim, ne cunoaştem, suntem prieteni, funcţionăm pe aceeaşi lungime de undă. Lucrurile s-au adâncit într-o vară, nu aş putea să vă spun anul, când ne-am apucat amândoi să citim «În căutarea timpului pierdut», o chestiune care cere timp şi hotărâre. Să te apuci să citeşti un roman de 14 volume îţi cere o anumită hotărâre, iar noi ne-am hotărât simultan în vara respectivă. Nu cartea a avut influenţă asupra relaţiei dintre noi, ci faptul că în fiecare zi, avansând în ea, discutam, comentam şi ne îndrăgosteam, făceam o pasiune extraordinară pentru această carte despre care toată lumea vorbeşte şi pe care nimeni nu a citit-o. Noi am citit-o, ne-am consumat impresiile în permanenţă, fără pauză, după care legătura noastră a avansat şi ea, pentru amândoi era un soi de performanţă, pentru că însemna să laşi tot deoparte. Ne-am înţeles întotdeauna asupra problemelor culturale. Aveam aceleaşi gusturi. Cu Michaela Tonitza am una dintre cele mai rare şi adânci prietenii pe care le-am avut vreodată cu cineva, deşi nu suntem nici de aceeaşi vârstă, nici de aceeaşi cultură, ea este mult mai profundă, mai informată cultural decât sunt eu. Amândoi eram foarte apropiaţi de ea, iar asta ne-a legat şi mai mult. Eram aşa ca trei fraţi, eu am avut