Am plecat cam indispus de la Meze, cu sentimentul ca am platit cu mult mai mult decat facea mancarea lor. Meze e un restaurant care se lauda ca a adus doi bucatari din Grecia, formati la scoala unuia despre care vorbeau cu respect, probabil un mare chef din tara lor. Insa, ori nu au fost acestia cei mai buni ucenici, ori s-or fi gandit ca la Bucuresti merge si altfel, ca nu pleci deloc de la Meze cu aceeasi satisfactie pe care o ai cand iesi dintr-un restaurant simplu si cinstit de la ei.

Meze e in Centrul Istoric al Bucurestiului, in coltul dinspre fosta Opereta, unde se termina Calea Victoriei in Dambovita, vizavi de doua restaurante destul de cunoscute de acum ale zonei, Ceaikovski (scris la ei Tchaikovsky) si The Artist. Meze e destul de mic, are cateva mese cam ingesuite. Amenajarea si decorurile sunt grecesti, evident, cu alb si albastru, insa nu mi s-au parut prea inspirate, sunt cam reci si impersonale.

In meniu au de toate la Meze – nu foarte multe, insa destul de diversificat. Luandu-te dupa numele locului te-ai astepta ca la o gustare asortata (pe care mai dai si 50 de lei, pe deasupra) sa primesti tot felul de bunatati. Insa nu au socotit ca merita sa le strice pe noi, asa ca ne-au adus doua movilite cu crema de branza, una cu icre, doua sarmalute minuscule si trei aschii de peste caruia nici nu am putut sa-i simt gustul, atat de mici erau. Probabil ca era bun. Mielul a fost bun, garnitura de orez incolora si insipida; chiftelutele au ramas in farfurie, la fel si orezul, care era acelasi, de fapt, nu s-au gandit sa ne sugereze sa nu luam de doua ori aceeasi garnitura. Carnaciorii grecesti pareau sa fie chiar grecesti, cu mult cimbru si tari, adica mai putin buni decat niste carnati adevarati romanesti. Cartofii prajiti erau cartofi prajiti, nimic mai mult. Citeste si:Vrei sa-ti deschizi un restaurant? Sfaturile unui antreprenor din centrul vech