Dacă în Madrid, Zaragoza, Pamplona sau Sevilla spaniolii au împânzit străzile, locuitorii din Castellon au preferat să amâne marea bucurie pentru duminică, după meciul decisiv cu Olanda.
Zeci de maşini pe străzi şi grupuri răzleţe de spanioli, ieşiţi de la terasele la care au vizionat meciul cu Germania. Şi cam atât! Claxoane, câteva steaguri şi "Viva Espana!" strigat ici şi colo, în general de copii, mai entuziaşti.
Află cum arată naţionala “La Roja” în presa spaniolă, după victoria de aseară
De ce această bucurie reţinută? Jorge, 28 de ani, care agită un steag într-o intersecţie, crede că motivele sunt două: "Mai întâi, lumea se teme să se bucure prea devreme. Probabil că aşteaptă finala cu Olanda pentru a-şi da frâu liber bucuriei. Apoi, mâine toată lumea merge la muncă. S-au bucurat ce s-au bucurat, dar apoi s-au dus spre case, să se odihnească. Să dea Dumnezeu, însă, ca duminică să luăm titlul, că sunt convins că va fi plin de lume pe străzi", spune tânărul, întorcându-se să salute câţiva motociclişti opriţi la semafor. Agită din nou drapelul şi, drept răsplată, primeşte nişte claxoane.
Puţin mai încolo, dintr-o maşină, două tinere ies pe jumătate pe geamurile maşinii, agitând drapelul Spaniei. Maşina în care se află, claxonează, atrăgând atenţia trecătorilor şi şoferilor celorlalte maşini, care răspund la fel: claxonând. Pe trotuar, îmbrăcaţi în tricouri cu însemnele Spaniei, şi doi români. Ionel, 24 de ani, e din Târgovişte.
"Nu îi înţeleg pe spaniolii ăştia. Dacă ar fi ajuns România într-o finală de campionat mondial, eram toţi în centrul oraşului, ca la Revoluţie. Cred că s-au prea obişnuit cu bucuriile: au pe Real, pe Barcelona, au câştigat şi Europenele de acum doi ani...", spune Ionel, care speră, totuşi, ca după finala de duminică să vadă mai multă bucurie pe străzi. Prietenul său, Marian, 27 de ani, e din Şiria (Arad