Practic toate proiectele care vor construi eşafodajul agendei culturale pentru un an în cadrul dosarului de candidatură vor trebui calibrate după aceste coordonate: cooperare europeană, dezvoltare regională sustenabilă şi dialog intercultural. De aici trebuie să plece programul de formare a operatorilor din regiune care să fie capabili să acceseze viitoarele finanţări din Europa Creativă .
Europa a fost singurul spaţiu care a privilegiat instituţional, prin politici publice directe, cultura. Aici s-a născut proiectul capitalelor culturale ale Europei, la iniţiativa lui Jack Lang, probabil cel mai aplicat politician european în privinţa subvenţionării activităţii culturale din bani publici, şi tot aici, ca urmare a asumării dezvoltării culturii în cadrul proiectului larg al integrării europene, au fost puse în aplicare, după Tratatul de la Maastricht, programe europene de finanţare a culturii.
În anii ′90, liniile de finanţare erau pe programe sectoriale: carte, arte, cooperare între ţări, mobilitate europeană etc. Abia în anul 2000 a fost lansat un program integrator, Cultura 2000, care oferea sprijin financiar organizaţiilor sau instituţiilor din ţările membre sau din ţările în curs de aderare care reuşeau să pună în practică proiecte culturale în parteneriat cu cel puţin alte două organizaţii din alte două ţări europene eligibile. În acest mod, Comisia Europeană introducea ca prioritate cooperarea şi dialogul intercultural. Adiacent acestei linii de finanţare a mai fost dezvoltată o consistentă direcţie privitoare la traduceri şi, după 2007, a fost lansat şi un program convergent privitor la finanţarea producţiilor video şi cinematografice (Euroimages şi Media). Cultura 2000 s-a încheiat în acest an şi, de mai bine de 10 luni, se află în dezbaterea Parlamentului European propunerea unui nou program de finanţare Creative Europe 2014-2020, care va con
