Partidele s-au grabit sa sparga in capul Cabinetului Tariceanu politica salariala fara noima care a guvernat sectorul bugetar din 1990 incoace. Ramine de vazut cui vor aduce noroc cioburile. Dupa ce parlamentarii le-au plimbat pe sub nas parfumul unei vieti mai roz, Guvernul spera sa restringa generozitatea aratata fata de invatatori si profesori cu o contestatie la Curtea Constitutionala pe legea care mareste salariile in invatamintul preuniversitar cu 54% si in cel superior cu 74%. Prins cu visteria secatuita de atitea cadouri electorale, Cabinetul Tariceanu nu are alta solutie decit sa frineze prin orice mijloace rumoarea nationala stirnita in rindul stufosului sistem bugetar de intrebarea "la profesori de ce sa dea si noua nu?". E o nedumerire care persista din 1990, de cind ceferistii au oprit trenurile cerind salarii mai mari, platite in valuta. De atunci, nici unul dintre guvernele care s-au perindat pe la Bucuresti n-a fost in stare sa instaureze ordinea in sistem. Este motivul pentru care parlamentarii isi croiesc singuri venituri si pensii de casta profesionala, ministrii isi ordona singuri prime pentru supusii devotati de prin ministere, iar magistratii au descoperit puterea hotaririi judecatoresti si si-au pronuntat singuri sentinta unui trai fara griji. Celelalte categorii profesionale bugetare, care nu sint puteri in stat si, deci, nu-si pot imbelsuga traiul decit prin munca - medici, profesori, functionari - asteapta ca Executivul sa-si aduca aminte de ele din cind in cind. Sau, cind cutitul le ajunge la os, ii aduc ele aminte, cu cite un mars de protest ori vreo greva, asa cum se intimpla saptamina asta. Lipsa de responsabilitate este cea care a tolerat degringolada salariilor, iar lasitatea celor care vor veni sa cerseasca, din nou, voturi este ceea ce mentine aceasta jalnica stare de fapt. Daca Guvernul va pierde la Curtea Constitutionala, mai ramin