Pe tipare gata date de scrierile religioase sau de pe la curţile domnilor, avem şi noi Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie şi Didahiile lui Ivireanu. Că fiul Teodosie nu a aplicat niciodată sfaturile tatălui său, murind nevîrstnic este ironia sorţii, dar cartea a rămas ca un ghid practic "Ce faci dacă eşti şef" pînă astăzi:

"Pentr-acéia, fătul mieu, să ierţi pre vecinul tău deaca-ţi iaste voia să ţi să iatre ţie mai mult. Iartă pre vecinul tău de o sută de bani şi ţie ţi să va ierta mii şi întunerece de galbeni. Şi va fi primită lui Dumnezeu rugăciunea ta, şi va fi înaintea lui ca mirosul cel bun al tămîii şi al smirnei. Ci te păzéşte dar să nu schimbi acel miros frumos din vrémea sfintelor rugăciuni întru împuţiciunea cea rea a pizmei, nici să întorci rugăciunea în blestem. Că el ce nu iartă greşalele celui ce i-au greşit, acela îşi întoarce rugăciunile în blestem. Ci sabiia care iaste ascuţită şi gătită asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi, el însuşi o înfinge în inima sa, neştiind ispitirea unui lucru ca acesta. Că am văzut pre doi inşi mestecîndu-şi vin dintr-un vas, şi era chipul şi faţa vinului foarte frumoasă. Deci unul bea vin bun şi cu miros frumos, iar altul bea băutură amară, ca de veninul morţii. Că doi inşi să ruga şi zicea cătră Dumnezeu: ŤDoamne Dumnezeule, de am făcut eu aceasta sau de iaste nedreptate în mîinele méle, sau de am făcut rău celor ce mi-au făcut mie rău, să cazu dar de la vrăjmaşii miei în deşărtu. Ci unul făcea lucruri bune şi îndreptate înaintea lui Dumnezeu, iar altul, carele nu păzea nici umplea cuvintele rugăciunii, cu adevărat să afla în blestem. »"

Didahiile lui Ivireanu nu sînt nici ele total originale. Practic, citim predicile, inspirate din modele vremii, ale unui mitropolit către oiţele lui. Diferenţa este că oiţele sînt româneşti, ca şi moravurile. Gesturile de mustrare sînt enorme. Ivirean