Mihaela Hliban se bate de la egal la egal cu huliganii mitingurilor şi stadioanelor. E singură printre 80 de bărbaţi. În loc de flori şi săru’mâna, primeşte pietre şi înjurături. Sursa: ADRIAN SCUTARIU
Mihaela e - cum ar zice colegii ei - „o femeie bine”. Înaltă, îmbrăcată în uniforma de jandarm, îşi aşază fix ochelarii de soare la ochi şi îşi măsoară cu atenţie fiecare cuvânt pe care îl rosteşte. „Trebuie să ştii cum să-i vorbeşti omului şi să-i impui respectul. Te va trata la fel”, explică pe un ton care l-ar face invidios pe orice expert în tehnici de negociere.
În urmă cu patru ani, până să intre în Jandarmerie, Mihaela a fost recepţioneră la un hotel. „Am auzit că se caută oameni şi m-am înscris imediat. După prima probă, cea sportivă, am rămas singură la examenul scris”, spune jandarmeriţa Hliban, subliniind că acest succes se datorează celor opt ani de baschet profesionist şi încă vreo doi de handbal.
Intervenţii cu masca pe faţă
A dat interviul de angajare şi s-a făcut jandarm. Ştia ce meserie îşi alege: „Intervenţii de urgenţă cu mască pe faţă de câte ori se cere prin 112. În mijlocul răz- boiului dintre ultraşii stelişti şi dinamovişti. Sau în patrulă prin cele mai rău-famate zone ale Bucureştiului, deşi acum peste tot pot interveni probleme, pentru că infractorii merg spre zone de unde au ce fura, altele decât cartierele lor”.
Derby-urile, proba de foc
Testul mai greu a venit după ce s-a angajat, când şi-a dat seama că e singura femeie printre 80 de bărbaţi.
„La început, zi de zi, numai cu cei şapte colegi de echipă. Era destul de greu. Normal că se făceau tot felul de glume, însă eu nu leam băgat în seamă, le-am trecut cu vederea. Fără să exagerez, acum pot să spun că există un respect reciproc între noi şi ne înţelegem foarte bine”, spune plutonierul- major Hliban. Un scut „mu