Majoritatea românilor nemulţumiţi de relaţia cu băncile suportă această situaţie, deşi au varianta reacţiei. Pot să reclame la Protecţia Consumatorilor şi pot să dea banca în judecată. La fel de pasivi se comportă şi în situaţia amenzilor rutiere date arbitrar. Înghit în sec, eventual trag o înjurătură şi apoi plătesc. Identic procedăm şi în cazul în care alte instituţii ale statului ne tratează cu dispreţ. De unde această pasivitate? Răspunsul e simplu: nu avem încredere în stat, în justiţie. Ştim că procesele durează ani de zile, costă mult iar sentinţele date sunt adesea lipsite de bun-simţ.
Dar dacă statul nu funcţionează, trebuie ca nici noi să nu funcţionăm? Să nu luptăm pentru drepturile noastre, să nu încercăm măcar să luptăm? Cred că renunţarea/dezertarea este atitudinea cea mai greşită. Neluptând pentru drepturile noastre, îi lăsăm să creadă că totul este în regulă, că pot continua să ne ignore şi să nu respecte regulile.
Dacă statul nu funcţionează, noi trebuie să ne încăpăţânăm să funcţionăm pentru că numai aşa se pot trezi, se pot schimba şi instituţiile statului.
O altă explicaţie pentru pasivitatea românilor ar putea fi şi comoditatea. Într-o atare situaţie, comentariile sunt de prisos: cei comozi îşi merită soarta. Nu poţi să ai pretenţii
când tu însuţi nu faci nimic
pentru ca lucrurile să se schimbe. Poate că nu se vor schimba azi
sau mâine, dar se vor schimba într-o bună zi pentru că ţara
asta nu are doar prezent. Are şi viitor. Iar viitorul îl facem şi noi, cu reacţiile şi atitudinile noastre sau, din contră, cu resemnările şi comodităţile noastre.
Majoritatea românilor nemulţumiţi de relaţia cu băncile suportă această situaţie, deşi au varianta reacţiei. Pot să reclame la Protecţia Consumatorilor şi pot să dea banca în judecată. La fel de pasivi se comportă şi în situaţia amenzilor rutiere date a
