ANALIZA1 DESPRE GHICITUL IN VISELE UNEI NATIUNI. Cred ca multe epoci ale istoriei pot fi studiate din perspectiva idealurilor unor generatii. Ce visau francezii inainte de marea revolutie? Ce visau germanii inainte de al doilea razboi mondial? Ce visau romanii inainte de caderea regimului comunist? Daca idealurile unei natiuni reprezinta pana la urma combustibilul pentru motorul actiunii, atunci putem chiar anticipa cursul istoriei si evenimentele care ne vor schimba viata. Tinerii din vremea regimului comunist (cei care acum au peste 55 de ani sa presupunem) in primul rand visau sa-si intemeieze o familie (aproximativ 70%). Generatia tinerilor care au fost pe baricadele Revolutiei (deci cei care au acum intre 35 si 45 ani) visa sa calatoreasca, sa vada lumea (21%). Doar 9% dintre tinerii anilor ’60 visau acelasi lucru. Aceeasi generatie, a tinerilor care au participat la Revolutia din 1989, isi dorea sa paraseasca tara in proportie de 8%, in vreme ce doar 2% din tinerii din anii ’60 aveau acest ideal. 46% din generatia tinerilor care au participat la Revolutie visau sa castige multi bani.

In anii ’60, doar 32% din tineri visau acelasi lucru. Daca am fi stiut aceste lucruri cu putin inainte de 1989, probabil am fi putut sa ghicim macar ca exista un potential de frustrare care sa provoace o schimbare. Cum ar fi putut sa calatoreasca o cincime din tinerii care in 1989 aveau intre 20 si 30 de ani intr-un regim represiv, inchis, izolat de restul lumii? Cum ar fi putut sa castige mai multi bani acesti tineri intr-o economie centralizata, in care limitele veniturilor si diferentele economice dintre oameni erau atent controlate de catre stat? Exista teorii ale revolutiilor in regimurile totalitare care vorbesc despre momentul crucial in care apare o masa critica de oameni nemultumiti si dispusi sa-si exprime deschis nemultumirea. Cand apare aceasta masa critica