Interesul Chinei pentru Europa nu este însă dominat doar de raţiuni comerciale sau investiţionale, deşi acestea sunt elemente importante. China îşi protejează averea, adică vistieria sa de peste 3.000 de miliarde de dolari. Până în acest moment, aproape două treimi (60%) din rezervele sale valutare erau păstrate în dolari. Potrivit estimărilor, cam un sfert (26%) din rezervele de valute ale Chinei ar fi păstrate în euro. China era şi un finanţator major al cheltuielilor americane, însă, în ultima vreme, investitorii au sesizat mişcări de retragere din piaţa americană şi reorientarea banilor către zona euro. China este interesată nu doar să-şi păstreze intactă averea atunci când promite că va susţine moneda europeană. Perspectiva sa este mai amplă. În definitiv, spre dezamăgirea euroscepticilor, moneda unică este una dintre puţinele oferte de tezaurizare pe care le are restul lumii, inclusiv China.

Euro este, alături de dolarul american şi yenul japonez, o monedă dominantă în tranzacţiile planetei. Atât dolarul american, cât şi yenul japonez rulează în economii cu mari datorii publice şi e o chestiune de timp până când această slăbiciune va afecta monedele. Aurul este un alt refugiu de rezervă, însă cantitatea în care el se mişcă prin lume este în mod evident limitată şi actualul sistem financiar nu se mai poate sprijini doar pe el. Apoi să ne reamintim cum China a lansat o temă de meditaţie pentru întreaga lume, când, în urmă cu câţiva ani, sugera necesitatea unei monede unice globale, care să nu stânjenească schimburile comerciale. Arhitectul sistemului monetar european, laureatul Nobel pentru economie, Robert Mundell, îi sfătuieşte pe liderii de la Beijing în această chestiune. Deşi acesta este un proiect pentru viitor, până una-alta explică însă o parte din interesul intelectual al Chinei pentru moneda unică europeană.

Dincolo de nevoia de a-şi reca