Ursuletii polari Knut si Flocke au adus Gradinile zoologice din Berlin si Nurnberg in centrul interesului international. Presa si firme de tot felul se inghesuie sa valorifice mediatic si comercial cele doua marci albe si pufoase, care au starnit furori in randul celor mici, dar si al ecologistilor. Gradina zoologica din Stuttgart s-a comportat mai discret cu ursuletul Wilbaer. El are aceeasi varsta cu Flocke, dar a fost lasat timp de patru luni la mama sa si abia din aprilie este „dat la vedere”. In cautarea lui Wilbaer, dar si a lui Mary si Monza, doi pui de gorila deveniti staruri mondiale, am pornit-o duminica trecuta spre Wilhelma.
Nu, capitalelor-beton!
In Stuttgart, n-ai cum sa nu gasesti gradina zoologica Wilhelma din suburbia Bad-Canstatt. La toate intersectiile centrale apare un indicator cu un elefant, care indica ruta spre Zoo. Automat imi vine in minte moartea tragica a elefantului Gaya de la Zoo Baneasa, precum si a altor mii de animale moarte „suspect” la aceeasi gradina zoologica din capitala Romaniei.
Oare capitala-beton, asa cum este denumit recent Bucurestiul, s-a transformat intr-un criminal ecologic in serie, care isi ucide lent parcurile si animalele, atat de putine si neingrijite, cate au mai ramas?
Ajung la Wilhelma. Parchez cu plata, in imensul parcaj supraetajat. Intrarea presei e libera, biletul costa 11 euro. Daca ai abonament, te costa intre 50-80 de euro pe an, cu familie cu tot.
Cifre si fapte
O zi intreaga ai la dispozitie sa faci pe detectivul in imensul parc zoologic si botanic construit la mijlocul secolului al 19-lea, la comanda regelui Wilhelm I de Wuerttemberg si botezat in onoarea sa. Constructia initiala a fost insa mereu completata, pe parcursul unui secol si jumatate de implicare a iubitorilor de natura.
Cu 2.000.000 de vizitatori pe an, 9.000