Zilele trecute, un senator care plecase de la Partidul Democrat la Partidul Romania Mare s-a intors la cel dintai pentru ca formatiunea condusa de Traian Basescu sa nu ramana fara grup parlamentar la Senat. Motivul intoarcerii, de fond, invocat de senatorul cu pricina ar fi democratia. Cica era pusa in pericol democratia si de dragul ei s-a intors. Ca s-o salveze. Ar fi de ras daca n-ar fi trist, ilar chiar. Senatorul nostru, salvatorul democratiei, nu se gandise la acest lucru atunci cand plecase la PRM.

Plecand de la acest exemplu am realizat, mult mi-a mai trebuit, ca doctrinele politice in politica romaneasca, deci si-n Parlamentul Romaniei, sunt toate o apa si-un pamant. Asta pentru ca reprezentantii doctrinelor in majoritatea cazurilor n-au nici o legatura cu acestea. Pentru foarte multi a fi socialdemocrat de stanga, a fi liberal sau orice altceva n-are nici o legatura cu convingerile lor, cu structura lor. Se face politica doctrinara in Romania? E o intrebare la care raspunsul e dat de migratia politica masiva din ultimii ani, cand fel si fel de politicieni se simt la fel de bine sau nu se simt, fie ca reprezinta un partid de stanga sau de dreapta.

Consecventa in ceea ce priveste apartenenta la o doctrina sau alta aproape ca a disparut din politica romaneasca. Din nefericire pentru cei care ii voteaza, alesii neamului reprezinta o singura doctrina, chiar daca ei sunt structural, social de stanga, de dreapta, si anume doctrina interesului personal; doctrina interesului de gasca. Si atunci ne miram de ce democratia din Romania n-a putut sa depaseasca faza de tranzitie. Ne intrebam degeaba! Ne scoate din sarite tupeul celor care invoca democratia ca sa dea bine la popor, cand tocmai acestia nu pun nici un pret pe ea.

Doctrinele politice in Romania nu reprezinta decat un moft purtat de fel si fel de infoiati si amploiati ca pe sfintele moa