Tableta lui Simirad Adela a fost o femeie frumoasa. Chiar la 42 de ani, inca nu pierduse din comportamentul acelor femei care sint sigure pe ele, adica sint sigure ca orice barbat este accesibil, numai sa vrea. Cei drept, Adela nu a prea vrut, dar asta n-o facea sa regrete. Era convinsa ca timpul ei nu trecuse. La orice ocazie cu mai multa lume, Adela avea in jurul ei barbati de tot felul. De la cei carora le dadeau tuleile pina la cei care cochetau cu doamna posesoare de coasa. Femeia era amabila cu toata lumea si lasa impresia vaga ca „cine stie, poate alta data". Sotul acestei frumoase femei, Remus, dormea pe el mai tot timpul. Era vesnic gata sa mearga acasa de la sindrofii si se obisnuise cu apucaturile sotiei sale. Cind ea cocheta cu toata lumea el, Remus, dormita intr-un fotoliu, total nepasator la „onorul lui de familist". Drept este ca Adela n-a prea calcat strimb, din cite avea el la cunostinta, si nici nu dadea semne vizibile ca ar avea asemenea intentii. Cind Adela a intrat in cel de al 42-lea an de viata, Raluca, fetita ei, implinise 18 ani si era un boboc de fata, care stirnea in jurul ei un roi de posesori ai unui exces de testosteron. Raluca nu vedea in fata ei decit pe profesorul Roibescu, un tinar care se aburca spre sfertul de secol de viata. - Mama, este asa de frumos, de cult, de destept si de finut...., suspina Raluca. - Cit de frumos? Am vazut atitia in viata mea si nici unul nu mi-a provocat o astfel de admiratie. - Dar, mama, el este unic, ma culc seara si ma scol dimineata cu el in minte. - Incetisor fetito. Am trecut prin asta, dar nu mi-am pierdut capul. - Daca nu l-ai vazut... - Dar el? El te-a vazut? - Da, sint sigura ca m-a remarcat, insa cred ca se teme. - Ai incercat sa-l incurajezi? - N-am ocazia ca as incerca. Adela chibzuieste si aluneca de-a dreptul in viitor. In final, n-ar fi o partida rea pentru fetita ei. Dupa aceasta conversa