Pana in 1989, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului. Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la televizor. "Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon" - sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de "calmare a copiilor inainte de somnul de pranz".

Citeste tot articolul si comenteaza pe MedLive.ro.

De fapt, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine. Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.

In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata.Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis