În România relativitatea este la ea acasă, dar nu credeam s-ajung în postura de a face, fără teamă de ridicol, un exerciţiu de imaginaţie în care Mircea Sandu ar clama că "subtilitatea" arbitrilor a ajuns, chiar dacă involuntar, mult deasupra pretenţiilor de imparţialitate ale profesioniştilor BNR.
Şeful FRF, Mircea Sandu, ar fi fost plăcut impresionat dacă participa marţi la un colocviu organizat de BNR pe tema clauzelor abuzive ale băncilor şi realiza că, după patru ani de criză, arbitrii români până la Liga a III-a se comportă mult mai cu perdea decât gulerele albe de la una dintre cele mai respectate instituţii din România ultimilor 23 de ani.
Sunt rapidist, opţiune care comportă şi multe "riscuri". Dar am suportat mult mai lejer, duminică seara, primele 45 de minute din meciul cu Dinamo, când absolventul de ASE Marius Avram a arbitrat jocul într-un singur sens, decât cele patru ore de exhibiţionism avocăţesc de la seminarul BNR, unde acuzaţii s-au transformat în acuzatorii unui adversar, a cărui contumacie au programat-o.
Ca să nu mai spun că noii titulari de la Rapid, "copiii" cum le spune galeria şi presa, sunt mai pregătiţi pentru astfel de situaţii decât clienţii băncilor.
Nu am urmărit de pe stadion celebrul meci din martie 2008 Rapid - Steaua, dar marţi la BNR îmi imaginam şi cum ar fi zburat brichetele dacă la "prima dezbatere publică dintr-o serie de dezbateri", ar fi fost invitaţi şi câţiva clienţi nemulţumiţi, sau cel puţin un avocat dintre aceia care-i reprezintă. Cel puţin s-ar fi creat un cadru propice pentru a se câştiga la masa verde. Dacă l-ar fi consultat pe Alexandru Deaconu
Şi pentru a confirma că de la sublim la ridicol nu este decât un pas, toată dezbaterea girată de capii BNR a curs, deloc surprinzător, în favoarea propunerilor venite din partea băncilor, incluzând nevoia de a duce procesele colective la Î