Mamele pot lua în calcul mai multe soluţii pentru a-şi creşte copiii, însă trebuie să cântărească bine avantajele şi dezavantajele fiecăreia, atât din punct de vedere financiar, cât şi psihologic. Având la dispoziţie o indemnizaţie de 85% din venituri, mamele pot reanaliza variantele pentru a-şi creşte copiii. De la 1 ianuarie, persoanele care intră în concediu pentru creşterea copilului primesc, pe o perioadă de doi ani, o indemnizaţie lunară de 600 de lei sau “opţional, un cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni”.

Proiectul de modificare a ordonanţei privind susţinerea familiei pentru creşterea copilului a fost adoptat de Camera Deputaţilor, actul normativ fiind înaintat spre promulgare preşedintelui. Reglementarea favorizează mamele care au venituri salariale mari. Indiferent dacă se întorc sau nu la serviciu, în cursul celor doi ani, mamele primesc şi o alocaţie pentru copil în valoare de 200 de lei.

În aceste condiţii, un cuplu cu venituri uşor peste medie, care nu apelează la ajutorul altor membri din familie, are mai multe variante. Luăm, de pildă, cazul unei familii în care femeia are un venit net de 2.500 de lei, iar bărbatul, de 3.200 de lei.

Doi ani acasă

Mama va putea sta acasă doi ani, cu o indemnizaţie lunară de 2.125 de lei. Cu alocaţia de 200 de lei, ajunge la un venit de 2.325 de lei. Însă, dacă nu îi va sări nimeni în ajutor măcar pentru câteva ore pe zi, mama respectivă va avea puţin timp pentru ea şi riscă să se izoleze. În cazul în care copilul nu va intra în contact şi cu alte persoane, ar putea să se adapteze mai greu într-o colectivitate.

Familia respectivă, care are un venit lunar de 5.525 de lei, îşi poate permite o bonă, cu un onorariu lunar de 800 de lei. Avantajul financiar faţă de vechea reglementare este de 1.525 de lei. Bona va avea grijă