Meci pentru istorie în această seară între Elveţia şi Turcia, oricare dintre combatante fiind în pericol să îşi ia adio de la turneul final în cazul unei înfrîngeri. Elveţia venea după meciul cu Cehia, pierdut de trupa lui Jakob Kuhn cu 1-0, în timp ce Turcia înclinase capul în faţa coechipierilor genialului Cristiano Ronaldo cu un sec 2-0.

Se anunţa un meci de mare angajament, dacă luam în seamă scandalul din ultima dispută a celor două formaţii. Ţara gazdă a început cu nerv prima repriză, încercînd să facă faţă presiunii propriilor suporteri şi să îşi apere onoarea. Golul a venit în minutul 31, atunci cînd Derdiyok primeşte o pasă în adancime de la Senderos, îl driblează pe Volkan şi centrează cu latul pentru Yakin, care îndeplineşte o simplă formalitate. Ploaia demnă de potopul biblic a făcut ca meciul să se asemene cu unul de polo cu piciorul, bălţile şi terenul alunecos supralicitînd efortul fizic al ambelor echipe. Pauza a venit ca o binecuvîntare, după ce Yakin a mai ratat o ocazie incredibilă din cinci metri.

Revenirea de la cabine s-a produs sub steagul furiei Semilunei. Oamenii lui Terim au părut decişi din primul minut să întoarcă rezultatul. Ploaia se opreşte şi dansul începe. După cîteva dueluri tari sancţionate de Lubos Michel, Arda centrează de pe partea stînga si Senturk trimite imparabil cu capul de la 7 metri. Urmează douăzeci de minute în care ocaziile se schimbă de la poartă la poartă.

Minutele finale au fost incendiare. Turcii execută slab o lovitură liberă şi elveţienii pleacă pe contră, mingea ajunge la Yakin care şutează puternic de la 16 metri, dar Volkan reuşeşte să reţină în doi timpi. În minutele de prelungire vine absolvirea. Arda pleacă pe partea stangă, driblează în centru şi şutează imparabil de la 16 metri. Turcia respiră în ploaia de pe St. Jakob-Park şi îşi joacă ultima carte în al treilea meci al gru