Marea vacanta in care a intrat deja unica institutie profesionista de spectacol de rang national din Constanta a lasat perplecsi pe cei mai multi. Niciodata pana acum teatrele noastre de opera, revista, filarmonica nu si-au inchis portile tocmai in plin sezon al spectacolelor estivale. Din contra. Pregateau pentru vara premiere de succes, distributii cu invitati de exceptie, spectacole in limbi straine cedate unor grupuri de turisti, turnee pe toate scenele teatrelor de vara din statiuni. Cand constantenii nu au mai fost la concurenta cu trupele marilor companii nationale au tinut singuri piept nevoii de divertisment bun pentru o vacanta adevarata pe litoral. Turismul cultural a fost mereu una dintre cele mai ieftine dar si mai tentante oferte ale verilor la mare. Sala Casei de cultura aduna nerabdatorii turisti din statiuni cu bilete rezervate odata cu cel de vacanta. Ce strain nu-si dorea sa vada un Lacul lebedelor sau sa aplaude o Traviata, sa asculte un concert simfonic adevarat? Ce turist roman nu dorea sa petreaca o seara la un reusit spectacol de revista sau sa asculte o piesa de teatru antic? In spatii neconventionale, in aer liber, artistii constanteni isi probau talentul si pofta de a fi cei mai buni, de a bucura oamenii, de a sluji teatrul. Recenta reluare a unei operete de succes, "Liliacul", care se bucura de o montare inspirata semnata C.Al.Arbore, si avand la pupitrul apreciatei orchestre un dirijor de talie europeana, pe Razvan Cernat, a incheiat brusc stagiunea si ne-a adus in fata catorva realitati care merita macar enuntate. In primul rand, spectacolul a fost unul destul de modest, cu toate incercarile realizatorilor lui: prea multi debutanti in roluri mari, unii cu reale perspective scenice, dar tradand lipsa de experienta, stangacii inerente, altii cu voci mici, nelucrate. O mare criza de prim solisti, desi numerosul public a fost generos, a sust