Chestiunea a revenit in actualitate acum, cand guvernul tocmai a anuntat ca a batut palma cu compania greceasca OTE pentru cedarea unui pachet de actiuni care sa-i asigure acesteia din urma controlul asupra Romtelecom-ului.
Prilej cu care ministrul Dan Nica nu s-a putut abtine sa nu acuze "fosta putere" ca prevederile din contractul initial de vanzare catre aceeasi companie a 35% din capitalul operatorului de telefonie fixa roman a obligat practic actualul Executiv sa ia, intelegem fara entuziasm, o astfel de decizie. S-au spus lucruri grele.
Fostul sef al FPS, Radu Sarbu, a fost chiar amenintat cu Parchetul National Anticoruptie. Acesta din urma a reactionat la randul sau, spunand ca in timp ce prima vanzare de actiuni evalua Romtelecom la doua miliarde de dolari, cea incheiata recent s-a facut la o valoare de piata egala cu jumatate din aceasta suma.
Dar cum de s-a starnit o astfel de disputa? Si de ce avea nevoie ministrul Comunicatiilor de atacul la Radu Sarbu? Motivul nu e greu de ghicit. Vanzarea Romtelecom nu e deloc populara la nivelul marelui public. Si din cauza cresterilor permanente de tarife, dintre care ultima a avut loc exact in timpul discutiilor pentru cedarea controlului catre OTE, dar si din cauza impresiei generale despre noul proprietar. Solutia OTE nu a entuziasmat pe nimeni. De fapt, ne-am privatizat cu statul grec!
Pentru ca OTE e ea insasi o societate de stat. In plus, operatorul de telecomunicatii grec nu e nici pe departe un performer in domeniu, nici din punct de vedere tehnologic, nici din cel al managementului. Si nici din cel al comportamentului comercial, pentru ca primul lucru pe care l-a facut a fost sa mute mai toate achizitiile importante pe furnizori greci. Iata, deci, motive suficiente pentru ca Dan Nica sa traga concluzia ca nu strica deloc sa paseze in intregime fostei guvernari responsabilitatea p