În februarie 1998, Simone Baulez, care are o firmă de debarasări în Paris, descoperea într-o pivniţă o comoară: 37 de caiete scrise de mâna lui Emil Cioran. În martie 2011, după un proces cu Cancelaria Universităţilor din Paris, caietele se întorceau la Simone Baulez, dar nu pentru mult timp. Eleonora Cioran, cumnata scriitorului, îşi cere într-un proces drepturile asupra manuscriselor. La 25 ianuarie a avut loc o audiere în acest proces, la Tribunal de Grande Instance din Paris.
Povestea l-ar face pe Kafka să moară de râs. „Vă daţi seama, aceste manuscrise ale lui Cioran, eu le-am salvat de la distrugere. Şi acum sunt târâtă pe la tribunal ca şi cum aş fi un criminal! Dacă aş fi vândut totul, n-aş fi avut probleme. Dar spuneţi-mi şi mie care e vina mea?!”
Într-un hol, la intrarea în Tribunal de Grande Instance din Paris, Simone Baulez mă ia drept martor. În câteva minute vom asista la audierea în care o are drept adversară pe Eleonora Cioran. Cumnata scriitorului se prezintă drept legatara sa universală. Îi cer doamnei Baulez precizări asupra cronologiei complicate a evenimentelor. Răspunsul ei e fără drept de apel: „Mi-e de ajuns. M-am săturat să vorbesc despre asta, am făcut-o de prea multe ori. Vă puteţi informa pe internet!”
Povestea caietelor manuscrise ale lui Emil Cioran a început în urmă cu mulţi ani, în momentul morţii lui Simone Boué, prietena filosofului. Doamna Baulez s-a ocupat atunci de o acţiune de recuperare. I s-a cerut atunci să debaraseze locuinţa lui Simone Boué, unde a descoperit carnete manuscrise ale lui Cioran. Gândindu-se că sunt valoroase, le-a păstrat. Vânzarea lor la licitaţie, în 2005, a fost oprită în ultimul moment printr-o intervenţie a Cancelariei Universităţilor din Paris, care s-a pretins proprietara de drept. După mai multe episoade judiciare, în 2011, madame Baulez a fost recunoscută drept proprietara legală
