Cu 50 de electori din cei 270 necesari pierduţi în doar o săptămână, sondajele privind intenţia populară de vot ajunse la egalitate, ba unele dându-l câştigător pe Mitt Romney, şi un precedent dezastruos în prima dezbatere a acestui sezon, Barack Obama are nevoie de Joe Biden ca de milioanele din Super PAC-uri. De cealaltă parte, avansul pe care l-a câştigat Mitt Romney în ultimele zile, după o lună marcată de fatidica înregistrare cu cei 47% de americani „dependenţi” de stat, este mult prea firav pentru a rezista unor greşeli din partea lui Paul Ryan, în dezbaterea de joi seara.

Analiştii americani privesc dezbaterea vicepreşedinţilor drept una dintre cele mai importante de până acum. Cu toate că istoria a demonstrat că dezbaterile, fie ele prezidenţiale sau ale candidaţilor la vicepreşedinţie, nu decid alegerile, nimeni nu neagă că ele pot să aibă un impact puternic când vorbim de un scor strâns, blocat în marja de eroare a sondajelor privind votul popular. Acesta pare să fie cazul acum, iar mobilizarea din tabăra lui Obama de după prima dezbatere cu Romney arată că, într-adevăr, scorul a devenit periculos de strâns (exemplu: nici nu terminase preşedintele de făcut poze după dezbatere, că echipa a început să facă un clip electoral negativ, în care să îl atace pe Romney, din cauza unor declaraţii din dezbatere; reclama a fost terminată şi dată spre difuzare în zori).

Unul dintre motivele pentru care ne putem aştepta la o confruntare interesantă este că, spre deosebire de multe alte dăţi, ambii participanţi sunt jucători foarte importanţi în politica americană. Anul acesta, nu mai există vicepreşedinţii „însoţitori de bilet”. Avem de-a face cu un vicepreşedinte în funcţie, politician experimentat şi uns cu toate alifiile, fost candidat la preşedinţie, şi, de cealaltă parte, cu o tânără speranţă republicană, preşedintele Comisiei de Buget din Camera