Un reportaj incendiar dintr-un ziar de mare tiraj îţi face părul măciucă: Opera Română a devenit un instrument de tortură şi de asasinat în masă!

Mai exact: în preziua uneia dintre cele mai ambiţioase premiere ale stagiunii, „Macbeth” de Verdi, la solicitarea aproape disperată a sindicatului din instituţie, o echipă de control de la Inspecţia Muncii a venit ca să constante două lucruri: costumele de scenă au fost impregnate cu o soluţie chimică mortală şi aceleaşi costume au fost croite în aşa fel încât purtătorii lor riscau în orice moment să-şi reteze unii altora capetele sau membrele.

Aceasta era - în opinia aceloraşi sindicate - una dintre etapele planului mârşav pus la cale de Cătălin Ionescu Arbore, directorul Operei Naţionale şi, în acelaşi timp regizorul piesei - de „a curăţa” instituţia, la propriu, de toate valorile pe care le mai are. De ce?

Într-adevăr: de ce şi-ar decima „baciul” propria turmă, taman înaintea mulsului? Greu de explicat. Greu de explicat şi toată această campanie desfăşurată, practic, împotriva instituţiei de pe urma căreia trăiesc, a unor oameni pentru care noţiunea de echipă nu s-a inventat încă. După o perioadă în care a avut de luptat cu pierderea publicului, atras de alte genuri, cu indiferenţa autorităţilor, pentru care priorităţiile sunt altele, prima scenă lirică luptă acum să se salveze de proprii săi inamici, din interior.

Pentru că e destul de greu de acceptat ideea că cineva cu capul pe umeri ar putea da crezare fantasmagoricelor acuzaţii cărora nu le-a dat de capăt Inspecţia Muncii: substanţa ucigaşă era o vopsea lavabilă obişnuită, iar costumele - ghilotină erau din hârtie rigidizată! Inspecţia a găsit alte hibe pentru care a dat şi amenzi, dar nu acestea au fost cele invocate. Dealtfel, regizorul a renunţat - din bun simţ - la costumele iniţiale, făcând pentru premieră altele. Mai puţin... periculoa