Jurnalistii buni, impartiali si echilibrati sunt cei care tipa cat mai isteric jos Rosia Montana. Meriti o sansa in viata daca te arati surd la orice argumente si te transformi in propagandist spalat pe creier. Politicienii buni si cinstiti sunt cei care se catara pe valul de proteste, injura proiectul minier vartos si merg pe mana poporului rasculat.
Sustinatorii proiectului sunt toti corupti, vanduti, cumparati de Gold Corporation si nu are importanta daca prezinta sau nu argumente, daca exista sau nu vreo urma de logica sau bun simt in ce spun.
Adversarii proiectului sunt ecologisti intarziati, cumparati de Soros sau neocomunisti cu nostalgia insurectiilor de strada. Multi vad doar atat si refuza sa-i vada pe ceilalti, pe numerosii protestatari de factura non-ideologica dar cu motive solide sa iasa in strada.
Cei care au adoptat o pozitie neutra, adica nu s-au pronuntat pe fondul proiectului din incapacitatea de a pricepe un proiect atat de vast, din convingerea ca nu au caderea sa o faca sau pur si simplu ezita intre argumentele pro si contra sunt linsati pe loc pe motiv ca tac vinovat.
Li se cere sa spuna repede cu cine tin, altfel risca excomunicarea. Rosia Montana a radicalizat societatea, a impartit lumea in doua. Dezbaterile au luat-o razna. Ratiunea a murit. Doar pasiunile politice mai reusesc asa ceva: ori esti pro, ori contra lui Iliescu, Basescu, Antonescu etc.
Omul care gandeste autonom si critic, cu propriul cap, care exprima indoieli sau ridica semne de intrebare n-are nici o sansa in fata celor doua tabere dezlantuite.
Apoi, tentatia de a fi populist intr-o Romanie isterizata este uriasa. Colegi de breasla si politicieni slabi de inger cedeaza repejor tentatiei de a plonja in bratele multimii. Nu au forta sa infrunte un curent majoritar sau mai vocal daca el contravine credintei lor.
Unii au argumente ca ingrop
