S-a vorbit mult saptamina trecuta despre Apelul Intelectualilor. In presa, la radio si televiziune, pe listele de discutii online. Semn sigur ca demersul a avut cu adevarat ecou, chiar mult peste asteptarile initiatorilor. Pe de o parte s-au strins in doar citeva zile peste 2500 de semnaturi de sprijin pe Internet, s-au primit o multime de telefoane favorabile iar la sediul GDS din Bucuresti oamenii au facut coada pentru a se alatura in scris Apelului. Pe de alta parte, au existat citeva delimitari chiar in perimetrul elitei intelectuale, unele mai explicite altele mai nuantate, au fost si atacuri virulente in media, majoritatea orchestrate dupa vechi retete in materie, iar Dan Voiculescu, exponentul simbol al relatiei incestuoase dintre mass- media si afaceri, s-a intrebat, cu un amestec tipic de aroganta, impertinenta si suficienta, „cite locuri de munca au creat intelectualii de pe lista?“. De fapt reactiile oparite venite dinspre fantomaticul Partid Conservator, diatribele marca Corneliu Vadim Tudor - PRM sau atacurile din zona unui PSD revenit in buna masura cel putin ca discurs daca nu si ca orientare la perioada Ion Iliescu erau pina la urma de asteptat. Ele repeta aproape mecanic gesturi, declaratii si manevre din trecut cu care deja ne-am obisnuit. Discreditarea criticilor e una din tehnicile preferate. „Cine se cred astia ?" „Sint doar niste lachei ai Cotrocenilor". „Adevaratii intelectuali, „cei anonimi" - vorba d-lui Voiculescu, se disociaza de astfel de initiative. Smptomatic, Gabriel Liiceanu a devenit ca si acum 7-8 ani una din tintele predilecte ale atacurilor partidului d-lui Iliescu sau ale PRM. Semn ca desi intre timp Romania a intrat in NATO si in Uniunea Europeana unele lucruri nu s-au schimbat atit de mult daca ne raportam la momentele tensionate de la inceputul anului 1999.

Dar toate aceste lucruri erau pina la urma cit se poate de previzi