În ultimele doua luni (din 22 aprilie, data primului tur al alegerilor prezidentiale, si pana pe 17 iunie, data celui de al doilea tur al alegerilor pentru Adunarea Nationala) au avut loc nu mai putin de patru chemari la urne ale francezilor, care au decis cine va detine esentialul puterii politice în urmatorii cinci ani. Este deci momentul unui bilant care, pentru romani, este de doua ori interesant. In primul rand, pentru ca regimul politic romanesc instituit prinConstitutia din 1991 se inspira cu precadere din exemplul francez, în consecinta evolutiile practicii constitutionale în cadrul Constitutiei celei de a V-a Republici trebuie sa ne dea de gandit, în masura în care vrem sa reformam sistemul politic din Romania. În al doilea rand, pentru ca evolutia orientarii politice a Frantei, atat la nivelul politicii interne, cat si la cel al politicii europene, ne intereseaza direct în calitatea pe care o avem de noi membri ai Uniunii Europene. Rezultatele de duminica au confirmat faptul ca Nicolas Sarkozy va beneficia de o majoritate neta de 346 de deputati în Adunarea Nationala (din care 314 ai Uniunii pentru o Miscarea Populara) dintr-un total de 577. Chiar daca aceasta victorie este mai putin importanta decat o anuntau sondajele, ea este una istorica pentru dreapta franceza si mai ales pentru UMP. Al doilea tur al alegerilor legislative a corectat amploarea victoriei UMP din primul tur, aducand Partidului Socialist, cu 185 de alesi, un sensibil progres în numar de locuri fata de 2002. Apropiatii lui Nicolas Sarkozy nu par sa regrete ratarea unei majoritati mai largi, pentru ca aceasta ar fi fost plina de capcane, existand riscul emergentei unei opozitii interne. Acum, presedintele francez va putea sa pastreze mai usor coeziunea si mai ales sa-i domine pe deputatii care sustin guvernul, fara sa aiba emotii cu privire la forta opozitiei socialiste, cata vreme pentru c