Cu un mic ajutor din partea prietenilor, te poti sinucide sub aparentele unui accident/crima. Care dintre prietenii cu care ai plecat la mare (desi parintii te stiu la munte) va trage glontul fatal? Cel care va trage, pe „neve“, asul de pica. De ce sa vrei sa mori, cind inca nici major nu esti si ai, cum s-ar spune, toata viata inainte? Ei bine, asta e mai greu de explicat. E nevoie de un intreg spectacol pentru acest complicat raspuns.
Un spectacol pe numele lui With a little help from my friends, pe un text al Mariei Manolescu, premiat anul trecut la concursul dramAcum, in regia lui Radu Apostol.
With a little help... se joaca la Iasi, in fostul atelier de pictura al Nationalului (Sala Mare a teatrului e in reparatii), transformata intr-un fel de studio, in care spectatorii inconjoara pe doua laturi o scena inalta (in acest caz, acoperita cu un strat confortabil de nisip). Din distributie fac parte patru (plus unul) studenti fragezi la actorie (la clasa lui Emil Coseru) si un actor al Nationalului (Cosmin Maxim), in rolul rebelului adolescent cu intentii suicide, numit Miki.
Faptul ca naivul „tocilar“ Radu (Cosmin Panaite), pudibonda virgina Ada (Andreea Boboc), eteric-isterica Ruxandra (Olimpia Melinte), ravasitul de dileme sexuale Andi (Vlad Willy Volf) si pasagerul politist (Corneliu Laur) sint interpretati de inca neprofesionisti are legatura cu, pe de o parte, virsta lor apropiata de cea a personajelor, iar pe de alta, cu un stil de lucru in teatru asupra „puritatii“ caruia Apostol va trebui sa se decida.
Asta, pentru ca nu e prima data cind tinde catre o formula mixta intre teatru asa cum se invata la scoala si performance. In Acasa (Teatrul „Ion Creanga“, Bucuresti, 2001), mare parte din distributie (cu exceptia Antoanetei Cojocaru si a Rodicai Ionescu) erau copii fara adapost, „personajele“ in conditia lor reala ale po
