In campania "Fotbalul s-a născut în curtea şcolii", antrenorul Petre Grigoraş, preşedintele Marius Stan şi vedetele de la Oţelul au dat startul vacanţei într-un meci cu echipa Grupului Şcolar Industrial Metalurgic din Galaţi.
Sfîrşit de an şcolar, premii, coroniţe şi şepci aruncate în tribune în curtea liceenilor "metalurgi". Terenul de Coke 360, populat de o gaşcă multicoloră, seamănă cu o tabără de vacanţă spaţială. Oaspeţii de la Oţelul îşi fac intrarea triumfală pe teren, cu alai de puşti şi camere TV. În echipament de vacanţă, Grig forjează moralul jucătorilor, "nu mă faceţi de rîs, trageţi de voi!". Tonusul e bun, temperatura e toridă, ca la un campionat mondial. Veteranii Tofan şi Tănase simt totuşi nevoia să se încălzească. Puştii aplaudă nerăbdători, numără invers spre vacanţă şi spre spectacol. Un, doi, trei... Vedetele Oţelului se aliniază cu aer serios, ca o orchestră gata să atace o bucată simfonică. În rol de dirijor, preşedintele Marius Stan dă lovitura de începere, de sub o şapcă de golf.
Nici n-au apucat bine spectatorii să-şi împartă şepcile şi posterele pentru autografe, că liceenii au şi deschis scorul. Joacă în viteză, sprinteni şi proaspeţi. Ţin ritmul cu Justin Timberlake, în timp ce clasicii Oţelului se mişcă pe Vivaldi. Mai larghetto, numai Semeghin zburdă allegro, se strecoară printre puştii cărora le ajunge la umăr. Jula încearcă o pasă cu călcîiul, ma non troppo, Tofan "mătură" centrul, Szekely lansează un solo pe extremă. Copiii îi strigă numele, apoi prenumele, apoi numele lui Grigoraş, "cel mai tare din oraş". Antrenorul Oţelului scrutează cu priviri de Toscanini terenul. Scorul e onorabil, e 3-3, apoi 4-3, publicul se însufleţeşte, armonia e deplină. Galeria fraternizează, pozează, face valuri. "Tase, Tase, Viorel Tănase", omul şi opera. Mare compozitor de faze. Imagine inoxidabilă în zi festivă. Koneţ şcoala,
