Dacă filmul lui Almodóvar din 2004, Mala educación, ar fi ieşit anul acesta, el ar fi fost, fără îndoială, pus în legătură cu sinistrele dezvăluiri actuale din Der Spiegel despre abuzurile sexuale ale unor preoţi catolici germani în anii ’70-’80. Iar legătura ar putea fi făcută, deşi povestea din Mala educación se petrece în Spania franchistă şi post-franchistă, nu în Germania actualului Papă Benedict al XVI-lea, pe atunci cardinalul Ratzinger. Autobiografică sau nu („sînt în spatele fiecărui personaj“, zicea regizorul), istoria lui Almodóvar este însă, mai degrabă, una despre oroare, crimă, monştrii de lîngă noi decît una despre bune maniere. Cu ironia sa neagră, Almodóvar face dintr-un sinistru abuz în lanţ, combinat cu un fratricid şi cu o răzbunare criminală, o chestiune de proastă creştere şi de... necunoaştere a uzanţelor. Poate aşa şi e, mitocănia poate ucide, la propriu. Atunci cînd eşti un utilitarist de vocaţie, dar nu ştii cum, cît şi ce să foloseşti (din tine, din ceilalţi), poţi cu uşurinţă ajunge la excese...
Profesori, scriitori şi cititori
Nu întîmplător, desigur, scenariul a pornit de la o povestire mai veche, şi tot o povestire (devenită scenariu) se află şi în centrul filmului din film. Almodóvar e şi autorul scenariului – o poveste alambicată (aşadar regular almodóvariană) despre un Ignacio (abuzat la 10 ani de un fost, pe atunci, padre catolic şi profesor de literatură, ajuns acum editor în căutare de tinere talente) şi fratele său Juan, actor ambiţios şi lipsit de scrupule. „Vizita“ e povestirea – jumătate ficţională, jumătate biografică – pe care „prost-crescutul“ Juan o trafichează, după uciderea lui Ignacio, ca să facă o carieră. Curat manifest antiliterar: un prof de literatură abuzator, un tînăr scriitor travestit şi abuzat încă din copilărie, un actor criminal care-i ucide pe amîndoi şi fură orice identitate îi cere
