Frumuseţe, ce departe eşti tu
I-aş scrie omului dar crezi că citeşte?
Culcat pe un cuţit în camera mea
parcă nu sînt pe pământ.
Am vorbit poezie din tinereţe
provizii pentru zilele cînd frigul se va năpusti
peste minte
uhu, versurile săreau din coajă gheruţe de porumbel pe geamuri moi frumuseţe, ce departe eşti tu acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii şi nici un prieten pe nici o stea nu există iubire şi asta mă miră sînt un pian cu ochi disting aluniţe pe creier.
Un oraş de chibrituri
Laptele dimineţii scaldă picioarele tale
rătăceşti pe sticla oraşului
stăpîna zilelor te numeşti acolo în vis
seara un oraş de chibrituri se aprinde sub pernă
drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă
să te întoarcă-napoi
cîndva stelele aveau sexul complet al cerului foc ce arde fără odihnă degetele-ţi sculptează tot ce-a visat fruntea am văzut o mare unde ochii tăi înotau trupul scufundat era un continent mic pe mal peştii aveau gânduri de om în undiţe mici.
Sîmburi de cireşe negre
Timp ros de eşecuri tu vezi viaţa ta în trecut
fără tine eşti tu spaima toarnă zile grele în tine
oriunde ai fugi altceva te găseşte
unde-ţi sînt visele şi eu aş vrea acum să ştiu
scrii pe-ntuneric şi descoperi un om fără mîini
în spatele pleoapelor simţi atît de clar eşecul iubirii
lumea ta e o floare muşcată de un cal
cu tot cu mîna ei blîndă
adoarme în sete
paharul din care bei la trezire
e un inel pe degetul tău
cînd vrei să uiţi îţi pictezi faţa cu văluri violete
noaptea s-a strîns în braţe cu guri de