Organizarea statului, de sus si pina jos, este foarte complicata si ea a fost impusa tocmai de grija de a satisface pretentiile celor doua grupuri. De exemplu, Parlamentul este national, dar partidele sint etnice. Administratia este puternic descentralizata. Fiecare comunitate si fiecare regiune au propria Adunare Legislativa si propriul Guvern. Din titlu s-ar putea crede ca este vorba de cine stie ce teritoriu exotic de prin Asia Sud-Estica, Africa sau de vreo insula pierduta din Atlantic sau Pacific. Nici vorba de asa ceva. Este vorba, surprinzator, de una dintre cele mai dezvoltate tari ale Europei. Da, chiar de tara care gazduieste sediile a doua mari organizatii internationale, NATO si Uniunea Europeana, capitala ei, Bruxelles , fiind supranumita si „capitala Europei". Vorbim, asadar, de Belgia. Ea a revenit in atentia presei internationale, dar si a mediilor politice si diplomatice, pentru ca acolo politica iar a dat in fierbere. Guvernul si-a dat demisia, regele a desemnat un nou prim-ministru care a promis ca in 10-12 zile va veni cu un nou Cabinet in fata Parlamentului. La prima vedere, nimic anormal. Pleaca un guvern, vine altul - asa cum se intimpla in toate tarile democratice - si cum, de altfel, este si normal. Dar, in realitate, lucrurile stau altfel. De un an si jumatate Belgia se afla, practic, in criza guvernamentala. Din primavara lui 2010 si pina azi, nimeni nu a reusit sa formeze un guvern votat de Parlament; toate au fost provizorii, iar primul ministru a fost interimar. Au fost nenumarate negocieri intre partidele importante - cele cu reprezentare parlamentara -, dar fara alt rezultat decit guverne provizorii; or, se stie ca un guvern de acest tip nu poate lua decizii ferme in problemele importante care, slava Domnului, in ultima vreme vin cu gramada. Ma refer, in primul rind, la faptul ca Belgia - tara fanion a dezvoltarii economice, membru fon