Privitul la televizor mai mult de două ore pe zi produce traume ireversibile activitatea sexuală, iar actele de cruzime comise de copii asupra altor copii s-au înmulţit îngrijorător. Motivul? Televizorul îi "educă" din ce în ce mai prost.

De multe ori, adulţii discută îngrijoraţi despre "copiii din ziua de azi", care sunt aşa şi pe dincolo, nu învaţă, nu mănâncă ce trebuie, stau numai în casă şi nu se despart decât cu mare greutate de computer sau televizor. Pentru adolescenţii de azi, o destinaţie unde nu există internet este un loc de coşmar, iar cei care nu au acces la "mes" (adică messenger) practic nu au viaţă socială. Cum s-a ajuns aici? Psihologii italieni spun că principalul vinovat este televizorul şi într-o mai mică măsură părinţii, pentru că i-au abandonat de prea multe ori în faţa micului ecran atunci când erau mai mici de cinci-şase ani.

Bebeluşii se adaptează

Prinşi de o viaţă mai trepidantă decât în urmă cu 50 de ani, părinţii ultimelor două decenii au apelat de multe ori la televizor pentru a "supraveghea" copiii, măcar în perioada când mama făcea mâncare sau călca rufe. Şi atunci, copilul mic, care nu putea să "fugă" din faţa unui program care îl enerva, a fost nevoit să se adapteze şi să înveţe să tolereze orice. Aşa a devenit mai puţin sensibil la ce spun sau fac alţi oameni. Apoi a văzut că oamenii mari se bat şi se sărută, iar vocea aceea puternică i-a spus că ceea ce vede este un minunat film, care nu trebuie să fie pierdut. Şi de aici bebeluşul a învăţat că bătaia şi agresiunile, precum şi gesturile cu conotaţii sexuale sunt gesturi fireşti, adeseori apreciate de ceilalţi oameni. Pare prea mult? Nu este, ne asigură specialiştii. Pentru că bebeluşii sunt programaţi să se adapteze cu uşurinţă la orice.

Copiii învaţă prin imitaţie

Copilul mic, de până în cinci-şase ani, are o capacitate uluitoare de a imita şi de a "