Editura Polirom a publicat in colectia Egografii carti extrem de interesante si incitante, care ne propun un tip de scrieri in care limita dintre memorii si literatura e greu de trasat, chiar si atunci cand punctul de plecare autobiografic e cert. Gelu Ionescu, Livius Ciocarlie, Matei Calinescu sunt doar cateva dintre numele cunoscute care au consacrat colectia si au stimulat interesul pentru ea. Egografiile au adus cu ele si o perspectiva inedita asupra autorilor in cauza, fiind vorba de carti-portret, indiferent de faptul ca ni s-a propus autonomia unei suferinte, ca la Matei Calinescu in Portretul lui M. - o carte ca o ardere pe rug -, explorarea pe mai multe voci si generatii a unei istorii care face si desface destine, reunindu-le intr-o imagine de grup, ca intr-o veche fotografie (Livius Ciocarlie & comp.), sau autocontemplarea impacata si lucida prin intermediul istoriei familiale, a intalnirilor cu prieteni si imprejurarile istorice (Copacul din campie, cu a carui imagine Gelu Ionescu se autoidentifica).
Formula pe care ne-o propune Al. Calinescu e diferita si, desi mai lipsita de dramatism, nu e mai putin stimulatoare pentru lectura. Cartea radiografiaza si ia pulsul traseelor cotidiene, desprinse dintr-un prezent ce devine trecut mai mult sau mai putin memorabil, pe masura ce se transforma in obiect sau pretext al scrisului.
Un intelectual care vorbeste mult mai putin despre sine decat despre altii, care consemneaza si depune marturie in vecinatatea inca fierbinte a faptelor, lasandu-si timp pentru a se opri mai indelung asupra lor, inainte ca ele sa intre in colimatorul anonimatului. Autorul porneste de la detalii, de la faptul marunt, de la intamplarea sugestiva si nareaza cu evidenta placere, fara a avea catusi de putin aerul ca indeplineste o obligatie (aceea, nu usoara, a unei rubrici saptamanale) sau ca simte vreo chemare pentru mart
